Glasul Cinzecimii - Experienţe cu Duhul Sfânt(2) Trandafir Sandru

         Trandafir Sandru s-a nãscut la Secaş, jud. Arad. El a fost unul dintre puţinii intelectuali ai mişcãrii penticostale timpurii din România: a absolvit liceul la Arad (1944), apoi a urmat cursurile Facultãţii de Istorie a Universtãţii din Bucureşti (1951 - 1956). A întemeiat în 1976 Seminarul şi apoi, dupã 1990, Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti. A primit titlul de "Doctor of Divinity" de la "Church of God School of Theology", Cleveland, TN, fiind cel mai important autor timpuriu al unor lucrãri de teologie şi istorie penticostalã din România. A fost pastor la Bucureşti şi a fãcut parte timp de mulţi ani din conducerea Cultului Penticostal din România.
       A fost redactorul şef al Buletinului Cultului Penticostal (pânã în 1986) şi autor a 12 cãrţi. Trandafir Sandru a predicat prima datã în Biserica penticostalã din Secaş, jud. Arad, la vârsta de 9-10 ani. Tot din vremea aceea îşi amintea de un vis în care Domnul i-a arãtat cum se vor depãna anii vieţii lui. În august 1941 a primit în tainã botezul în apã. În continuare, Trandafir Sandru povestea:


„Am primit botezul cu Duhul Sfânt în dimineaţa zilei de 6 ianuarie 1942, cu semnul vorbirii în alte limbi … Bucuria acestei experienţe innoitoare m-a fãcut sã mã simt în cer şi nu pe pãmânt. Botezul cu foc care mi-a fost dat sã-l experimentez m-a trecut şi pe la Curtea Marţialã din Timişoara, unde în iarna anului 1941 am fost citat ca sã depun mãrturie împotriva fratelui care m-a botezat. Refuzând sã pun mâna pe „Sfânta Cruce” şi sã jur înainte de depunerea mãrturiei, printr-o minune dumnezeiascã am fost izbãvit de la condamnarea ce mã aştepta. Fratele care m-a botezat a fost condamnat la un an şi şapte luni de închisoare.”


         Despre misiunile de dupã rãzboi, fratele Trandafir scria:


„N-am sã uit cele douã misiuni pe care le-am fãcut împreunã cu un alt frate, tot din jud. Bihor, în anii 1947 şi 1948, pe Valea Someşului. Însoţirea divinã a fost aşa de puternicã încât predicile acelui frate au fost udate de lacrimile ascultãtorilor pe tot parcursul vorbirii, de când şi-a deschis gura pânã la sfârşitul predicii. Pânã la ultimul cuvânt, asistenţa a fost în lacrimi. Aşa ceva chiar n-am mai vãzut! Atunci s-a plâns cu lacrimi de bucurie la atingerea Duhului Sfânt.


         Rãu vãzut de regimul comunist, Trandafir Sandru a fost îndepãrtat între anii 1956 - 1958 din toate funcţiile şi chiar din Cultul Penticostal. Cu sprijinul lui Pavel Bochian, a fost reprimit
în 1963, dar Departamentul Cultelor i-a retras autorizaţia de pastor în 1965. Intervenind credincioşii (între care renumitul reprezentant al mişcãrii de rezistenţã creştinã, Constantin Caraman), Sandru a revenit ca pastor, fiind permanent din 1967 în conducerea Cultului Penticostal. Înfruntând mari piedici, a reuşit sã deschidã cel mai important (pe atunci) lãcaş bisericesc penticostal din Bucureşti, pe str. Sebastian, nr. 43. Din vremea aceea dateazã şi o experienþã de vindecare divinã:


„În iarna anului 1973  am crezut cã mi-a venit sfârşitul. Boala se agrava zilnic, încât am ajuns sã fiu dus de mânã pe stradã de unul din copiii mei. Rugãciunile şi ungerea cu untdelemn n-au schimbat starea mea. În prima joi din februarie 1973, când trebuia sã se serbeze Cina Domnului în biserica noastrã, nici un pastor din Bucureşti nu a fost disponibil. În situaţia în care mã aflam, m-am urcat în autobuz sã merg la bisericã. De la staţie la bisericã m-a dus de mânã un membru din biserica noastrã. În timpul împãrţirii Cinei, abia mã puteam ţine pe picioare, fiind gata sã cad. Pânã la terminarea Sfintei Cine însã s-a petrecut minunea vindecãrii mele. N-a mai trebuit sã mã întorc acasã dus de mânã de cineva. Boala mea a fost diagnosticatã în final ca o insuficienţã circulatorie bazalã.
Dupã vindecare, un medic m-a întrebat ce medicamente am folosit, pentru cã boala aceasta este nevindecabilã.

          Când Trandafir Sandru a trecut la Domnul, în toamna anului 1998, a luat sfârşit generaţia marilor lucrãtori ai penticostalismului românesc timpuriu.

Glasul Cinzecimii - Experienţe cu Duhul Sfânt(1) Emil Bulgăr (1930-2003)

       Emil Bulgãr s-a nãscut la Ulies, com. Gurasada, jud. Hunedoara. S-a remarcat ca inginer constructor (punându-şi la dispoziţie cunoştinţele şi experienţa şi în domeniul bisericesc), ca pastor la cea mai mare bisericã penticostalã din Bucureşti, ca preşedinte al Cultului Penticostal (1990 – 1994), director al Casei de Pensii a Cultului, preşedinte al Alianţei Evanghelice din România (1994 – 1998), precum şi ca poet şi scriitor creştin.
        S-a convertit la penticostalism la vârsta de 18 ani. Deşi nu agrease credinţa penticostalã a mamei sale, simţea nevoia sã se roage şi a mers la grupul de rugãciune al unchiului sãu Ioan, cântãreţ la biserica ortodoxã care frecventa însã şi adunarea penticostalã. 
       Emil Bulgãr îţi amintea adesea ceea ce s-a întâmplat atunci:

„În seara aceea, când am îngenuncheat, dupã câteva secunde de
la atingerea pardoselii cu genunchii, a venit peste mine un curent care mi-a strãbãtut fiinţa din creştet pânã în vârful picioarelor. Deşi nu m-am mişcat din loc, am ajuns în faţa bisericii din Ilia şi-am privit-o aşa cum era ea, albã. Cum priveam (şi ţineam foarte mult la ea), din spatele meu s-a proiectat pe zidurile bisericii un berbec negru cu capul spre altar. Mi-am zis: «Nu înţeleg ce se întâmplã cu lucrul acesta, dar nu este în regulã!». Am întors spatele şi am început sã urc pe un deal, însã dupã un timp foarte scurt, berbecul negru a apãrut în faţa mea în carne şi oase. Atunci am zis: «Ãsta mã loveşte!» Mi-am suflecat mânecile şi m-am gândit: «Am sã-l prind de coarne şi am sã mã lupt cu el». O putere a venit peste mine şi m-a trecut dincolo de o vale care despãrţea biserica de un deal numit Mãgura. Biserica şi berbecul au rãmas pe versantul stâng, iar eu eram pe versantul drept. Eram foarte bucuros şi urcam spre înãlţimea Mãgura. În timp ce urcam, am observat cã sunt bombardat cu fascicule de luminã şi nu ştiam de unde vine lumina. A trebuit sã trec printr-o lizierã de pãdure ca sã ajung la vârful Mãgura, iar calea era foarte îngustã. Când am intrat pe cãrarea îngustã, dupã o porţiune foarte scurtã, în calea mea a apãrut un miel alb care îmi închidea total cãrarea şi am zis: «Doamne, de berbecul negru am scãpat, dar de mielul acesta cum scap?» Nu puteam sã trec pentru cã mielul îmi închidea toatã cãrarea, dar am observat cã de la mielul acela veneau fasciculele de luminã. Am sãrit din cãrare în pãdure, ascunzându-mã dupã un tufiş de carpen şi am apreciat cât îi trebuie sã treacã, închizând ochii. Dupã câtva timp am deschis ochii şi el era lângã mine, nu trecuse. Lucrul acesta l-am fãcut de trei ori; a patra oarã când am deschis ochii nu mai era nici mielul lângã mine, nici eu nu mai eram în lizierã, ci eram într-un luminiş şi mã uitam spre cer. Vedeam cum spre cer erau ridicate suliţe şi privind spre suliţele acelea, am vãzut cum tot orizontul era plin de suliţe; am auzit pe unul dintre cei ce se rugau spunând: «şi acum sã mulţumim Domnului!» Atunci am deschis ochii; eu stãteam în picioare şi am zis: «Doamne, ce s-a întâmplat, eram îngenuncheat, ce s-a întâmplat cu mine?». Era în 1947. 
        În ziua de Anul Nou am fost la o bisericã penticostalã din comuna Sârbi, jud. Hunedoara. Biserica era ticsitã, dar am reuşit sã intru şi sã mã opresc la perete, lângã uşã, aşa cum mã oprisem la unchiul meu. Fraţii au cântat: «O, ce bucurie am, Cã pãcatul mi-a spãlat!», adresându-mi-se parcã mie. Am plâns, iar dupã rugãciune cineva din salã a strigat: «Tu care altãdatã ai vorbit de rãu calea Domnului, mâna Lui este deasupra capului tãu şi te boteazã!» Am simţit un fior care m-a ţinut cât timp a fost rostit mesajul, iar apoi am început imediat sã vorbesc în alte limbi. În 1949, la Rusalii, am primit botezul în apã la Biserica penticostalã din Deva.”

         Dupã Revoluţie, Emil Bulgãr a fost membru în Comitetul Penticostal European şi timp de 4 ani (1992-1996) a fãcut parte din Bordul Mondial Penticostal.
         Pastorul Emil Bulgãr a trecut la Domnul în 2003, dupã ce a reuşit sã vadã ridicat cel mai mare locaş de închinare penticostal din Bucureşti pentru biserica pãstoritã de el, cu peste 1000 de membri.

Biserica Penticostala Mitocu-Dragomirnei - Orar

Ma bucur sa fac parte din aceasta Biserica(Biserica Penticostala Mitocu-Dragomirnei) si pentru aceasta vreau sa va aduc la cunostinta programul bisericii noastre!

  • Marti: 18-20 - program de rugaciune;
  • Miercuri: 19-21 - studiu biblic cu tinerii;
  • Joi*: 18-20 - program de rugaciune;
  • Vineri: 19-21 - repetitie cor mixt;
  • Sambata: 14-18 - repetitie cu copiii si orchestra;
  • Duminica: 09-12 - serviciu divin;  17-19 - serviciu divin;
Duminica la ora 14:00 tinerii Bisericii Mitocu-Dragomirnei se adună la Biserica unde se împart pe  grupe si vizitează pe cei în suferinţă! Esti aşteptaţ!



* Ziua de JOI, dintre prima si cea de a doua duminca din luna, incepand cu ora 19 este o seara prelungita de partasie in rugaciune!(seara de veghe);

CINEVA ne-a furat zestrea care am primit-o de la Dumnezeu - DUHUL SFÂNT

Spunea fratele Petru Lascău că cineva ne-a furat zestrea dată de Dumnezeu fiecăruia din noi şi anume DUHUL SFÂNT! 
Pentrucă aveţi posibilitatea, vă îndemn pe toţi accesati link-ul de mai jos, vizionaţi acest videoclip şi haideţi cu toţii să ne cercetăm şi să vedem dacă nu cumva şi noi facem parte din cei cărora li s-a furat această zestre,  Duhul Sfânt!

Rugăciunea plăcută lui Dumnezeu ...

             Creştinul se închină lui Dumnezeu atunci când Îl adoră, îşi mărturiseşte păcatele, îl laudă şi stăruieşte în rugăciuni. Iniţiativa este divină. Dumnezeu a oferit omului şansă de a comunica cu El prin închinare şi rugăciune. Este o legătură a relaţiei cu Dumnezeu care a dat omului acest simţământ al dorinţei de a se ruga Lui. Rugăciunea este strict necesară pentru creştin în relaţia sa cu Dumnezeu, este posibilitatea comunicării omului cu Dumnezeu. Prin rugăciune, omul, îşi arată dependenţa sa de Dumnezeu de la care primeşte răspunsul rugăciunilor şi nevoilor sale. Comuniunea noastră cu Domnul are în esenţă rugăciunea deoarece, prin acest mijloc şi privilegiu dăruit, ne putem exprima şi putem vorbi lui Dumnezeu.
Până la căderea omului în păcat, primii noştri părinţi, Adam şi Eva comunicau şi vorbeau cu Dumnezeu Tatăl în mod direct. Fiind fără păcat puteau sta în prezenţa lui Dumnezeu. După ce au păcătuit oamenii au fost îndepărtaţi de la faţa lui Dumnezeu,  nu au mai putut vedea slava lui Dumnezeu şi nici să mai mănânce din pomul vieţii. Au fost scoşi afară din rai şi sortiţi morţii (Geneza cap.2:8-17; cap.3:6-24). Adam şi Eva şi generaţiile ce le-au urmat aveau să sufere oboseală, chinuri, durere şi apoi moartea fizică pe un pământ blestemat din pricina păcatului lor. În mila şi bunătatea Lui cea mare, Dumnezeu, în planul Său de mântuire şi de salvare a oferit omenirii păcătoase, începând cu Adam şi Eva, prin Domnul Isus Hristos, simbolizat prin jertfele de animale, refacerea legăturii întrerupte, căci păcatele pun un zid de despărţire între om şi Dumnezeu. Unul din elementele de bază şi ca un privilegiu acordat de Dumnezeu pentru om a fost rugăciunea, împreună cu jertfirea animalelor aduse înaintea tronului de milă a lui Dumnezeu. Animalele curate şi jertfite pe altar au simbolizat măreaţa jertfă a Mântuitorului ce avea să fie adusă. Aceasta a avut valabilitate pentru generaţiile de oameni din trecut prezentate în Vechiul Testament. “Atunci au început oamenii să cheme Numele Domnului” (Geneza cap.4:26). Primii oameni au primit instrucţiuni stricte de la Dumnezeu prin intermediul îngerilor sau le vorbea din cer despre modul de închinare - exemplul jertfei lui Cain şi Abel. Apoi învăţăturile şi poruncile ce le-au primit erau transmise din tată în fiu şi din generaţie în generaţie pentru a păstra pe Dumnezeu, care i-a creat, în memoria lor.
Pentru menţinerea unei relaţii vii şi autentice, omul păcătos, pe lângă celelalte îndatoriri faţă de Dumnezeu (umilinţa, pocăinţa şi recunoaşterea păcatelor, credinţa, dorinţa şi simţământul nevoii de salvare şi de mântuire) are nevoie de rugăciune. Pentru un adevărat creştin şi slujitor al lui Dumnezeu, rugăciunea este strict necesară şi nu trebuie să lipsească din viaţa lui zilnică. Prin rugăciunile noastre aduse înaintea tronului de har a lui Dumnezeu, aducem toate dorinţele şi nevoile noastre, implorând iertare, ajutor, putere şi biruinţă de la Dumnezeul nostru Atotputernic (Ps. Cap.51, cap.32:6, cap.65:2 şi cap.102:17). Avem permisiunea, prin harul şi mijlocirea Domnului Hristos să aducem, prin rugăciunile noastre, toate problemele şi îngrijorările ce ne apăsă, pentru fiecare zi şi pentru fiecare clipă a vieţii (Filipeni cap.4:6; 1Petru cap.5:7). Prin rugăciune ne exprimăm dependenţa de Dumnezeu, care ne-a creat, Izvorul şi Dătătorul de viaţa şi de putere. Rugăciunea mai poate fi numită şi respiraţia sufletului către Dumnezeu, deoarece un adevărat creştin este caracterizat şi printr-o viaţa de rugăciune permanentă către El. Fără rugăciune putem fi pierduţi, motiv pentru care suntem îndrumaţi de apostolul Pavel să ne rugăm neîncetat pentru orice lucru, pentru orice nevoie, pentru orice situaţie, pentru a primi putere, ocrotire şi ajutor de la Atotputernicul şi Milostivul nostru Dumnezeu (1Tes. Cap.5:17; Ps. Cap.91). Avem ca mărturie exemplul personajelor Biblice care şi-au consacrat viaţa slujirii lui Dumnezeu, cu toată lepădarea de sine şi care au biruit prin puterea rugăciunii (proorocii Vechiului Testament, apostolii).
Biserica lui Dumnezeu, în frunte cu apostolii şi primii ucenici ai Domnului, s-a născut datorită rugăciunii. Ca un răspuns la rugăciune ucenicii au fost umpluţi cu Duhul Sfânt (Fapte cap.1 şi cap.2). Mai marii Bisericii sunt în primul rând oameni ai rugăciunii. În rugăciune Domnul îi vorbea lui Pavel. El a descoperit că Duhul Sfânt, prin rugăciune, îl ajuta pe măsură ce el căuta să cunoască şi să facă voia Domnului (Romani cap.8:14).  Rugăciunea este absolut esenţială pentru adevăratul creştin (Romani cap.12:12). Armătura creştinului include şi rugăciunea. Toate rugăciunile să fie aduse în toată vremea, cu toată stăruinţa şi pentru toţi sfinţii (Efeseni cap.6:18-20; 1Timotei cap.2:1-5). “Cărarea sincerităţii şi cinstei nu este lipsită de piedici, dar în fiecare dificultate, noi trebuie să vedem o chemare la rugăciune. “În Numele Meu...” aşa i-a îndemnat Domnul Hristos pe ucenici să se roage. Pentru Numele lui Hristos, Domnul îi iartă pe aceia care se tem de El. În cărţile din ceruri este scris şi felul cum ne rugăm, cât de serioase ne sunt rugăciunile şi sincere. “Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da” (Ioan cap.15:7). Fiecare făgăduinţă din Cuvântul lui Dumnezeu constituie un subiect de rugăciune. Rugăciunea este la fel de importantă şi de necesară pentru viaţa cum este hrana zilnică, este o necesitate spirituală şi îndemnul pentru noi este: “Vegheaţi şi rugaţi-vă, mai ales în momentele de criză şi încercare” (Matei cap.26,41; Marcu cap.14:38). Rugăciunea este viaţa sufletului şi comuniunea în taină cu Dumnezeu este foarte importantă în afară de rugăciunile în public. Domnul Hristos, exemplul nostru, se retrăgea deseori pe Muntele Măslinilor unde petrecea întreaga noapte în rugăciune. El se ruga pentru aceia pe care a venit să-i mântuiască. “Acest Mântuitor care s-a rugat pentru aceia care nu simţeau nici o nevoie de rugăciune şi a plâns pentru aceia care nu simţeau ca au nevoie de lacrimi” (Luca cap.19:41, cap.21:37 şi cap. 23:34).
Rugăciunea ne este necesară zilnic, este viaţa sufletului şi temelia creşterii spirituale (exemplele lui Ieremia, Daniel, apostolii Domnului Isus etc.). Rugăciunea şi credinţă sunt strâns legate. “De aceea vă spun că  orice lucru veţi cere când vă rugaţi să credeţi că l-aţi şi primit şi-l veţi avea” (Marcu cap.11:24).

Condiţii ce trebuie să le împlinim pentru ca rugăciunile să ne fie ascultate de Dumnezeu:


Lucrurile cerute să fie conform făgăduinţei Sale şi tot ce primim trebuie folosit pentru a împlini voia Sa. Putem cere de la Dumnezeu prin rugăciune iertarea păcatelor, să ne dăruiască Duhul Sfânt, să putem avea un temperament creştin, înţelepciune şi putere pentru a face voia şi lucrarea Sa şi orice dar pe care ni-l făgăduieşte Domnul prin Cuvântul Evangheliei. Rugăciunea în familie şi rugăciunea publică, în adunare, amândouă îşi au locul şi importanţa lor, dar rugăciunea şi comuniunea în taină cu Dumnezeu este cea care susţine viaţa sufletului şi relaţia cu Dumnezeu a credinciosului (Matei cap.6:6). Dimineaţa şi după apus să ne rezervăm un timp pentru rugăciune în taină. În astfel de momente de comuniune cu Dumnezeu putem primi putere şi înţelepciune de la Domnul. “Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic: Nu te teme de nimic, Eu îţi vin în ajutor” (Isaia cap. 41:13). “Orice lucru veţi cere când vă veţi ruga, să credeţi că l-aţi şi primit şi-l veţi avea” (Marcu cap.11:24). Aceasta este credinţa adevărată: a crede că primim binecuvântarea chiar înainte de a o avea. Credinţa adevărată se bazează pe mila, puterea, înţelepciunea, dreptatea şi făgăduinţele lui Dumnezeu aflate în Cuvântul Său. “Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da” (Ioan cap.15:7). Orice vom cere vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui (1Ioan cap.3:22). Rugăciunea, credinţa şi lucrarea sunt remediul împotriva descurajării. Dumnezeu este puterea noastră. Să ne rugăm mult pentru orice situaţie dificilă. Rugăciunea credinţei este arma cu care putem să ne împotrivim cu succes fiecărui atac al vrăjmaşului (Psalmi cap.34:6,7; 1Petru cap.5:9).
Pentru noi, creştinii ce formăm Biserica Domnului din aceste timpuri, este strict necesară legătura noastră cu Dumnezeu prin rugăciuni permanente, zilnic de câte ori este necesar şi nevoia o cere, rugăciuni aduse cu credinţă către Dumnezeu Tatăl în Numele Domnului Isus Hristos. Rugăciunea este mijlocul rânduit de Dumnezeu pentru a avea biruinţă în lupta cu păcatul, pentru a birui firea pământeasca cu patimile şi poftele ei şi pentru formarea şi sfinţirea caracterului – naşterea din nou (Galateni cap.2:20 şi cap.5:24). Dacă dorim să progresăm şi să creştem în credinţă şi în sfinţenie este nevoie din partea noastră de multă stăruinţă în rugăciune. Pentru studiul şi înţelegerea Cuvântului Evangheliei este nevoie de rugăciune şi luminarea minţii noastre de către Duhul Sfânt. Domnul Isus Hristos, cât a fost pe pământ ca om, a comunicat cu ucenicii Săi în mod direct dându-le învăţăturile necesare pentru suflet şi împlinind nevoile lor de sănătate. A învăţat şi a îndemnat pe oameni să se roage lui Dumnezeu şi cum să se roage pentru a primi ceea ce este este nevoie. Rugăciunea este un rod al credinţei noastre în Dumnezeu. Prioritatea în rugăciune este iertarea păcatelor noastre prin jertfa şi sângele Domnului Isus vărsat la calvar. Este strict necesar să cerem iertare şi putere de pocăinţă de la Dumnezeu deoarece păcatele ne despart de Dumnezeu, pun un zid de despărţire şi-i ascund faţa Lui (Isaia cap. 59:1-2). Să ne rugăm Domnului pentru ajutor să ne pocăim cu adevărat şi ajutor pentru a cunoaşte şi recunoaşte pe Dumnezeu în mila, harul şi bunătatea Sa pentru noi. Aici este vorba de experienţa personală a fiecăruia cu Dumnezeu. Rugăciunea pentru noi, fiecare personal, este mijloc de comunicare cu Dumnezeu şi mijloc prin care putem menţine relaţia noastră vie cu Dumnezeu, o relaţie a legământului bazată pe dragostea şi ascultarea noastră de toate poruncile Lui (Ioan cap.14:13-16). Rugăciunea celor care doar se roagă şi calcă din poruncile Domnului (Cele Zece Porunci) nu le va fi de ajutor. Pentru a avea răspunsul dorit la multele rugăciuni, cereri şi dorinţe, mai întâi să ne pocăim şi să îndepărtăm păcatele şi obiceiurile păcătoase din viaţă. Este strict necesar pentru fiecare creştin să citească şi să studieze, cu rugăciune, pentru a cunoaşte adevărurile Sfintei Scripturi şi voia lui Dumnezeu. Domnul Isus Hristos ne face chemarea să venim la El prin glasul inimii şi al rugăciunii cu tot ce ne apăsă şi ne îngrijorează. “Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă! Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre” (Matei cap.11:28-29). Noi găsim odihnă, pace şi nădejde la Dumnezeu, aruncând toate îngrijorările noastre asupra Lui, căci avem făgăduinţă că se îngrijeşte de toate nevoile noastre ca un Tată iubitor de copiii Lui. Să avem încredinţarea că suntem copiii lui Dumnezeu şi aparţinem Lui prin creaţiune şi răscumpărare (Ioan cap.1:12-13 şi 1Ioan cap.3:1-3).
O inimă rea şi necredincioasă ne poate despărţi de Dumnezeul cel Viu (Evrei cap.3:12). Să fim mulţumitori şi să binecuvântăm pe Dumnezeu în orice vreme, aducând în rugăciuni totdeauna bucuria, recunoştinţa şi mulţumirile noastre. Căci avem motive de mulţumire şi de a binecuvânta şi lăuda pe Dumnezeu (Psalmul 103). Domnul aude şi vede tot comportamentul nostru, al fiecăruia în parte, chiar şi atunci când cârtim şi murmurăm în timpul încercărilor. Acestea pot avea loc când nu avem destulă credinţă şi răbdare. Foarte uşor din cauză ne vegherii uităm dovezile de dragoste şi îndurare de la Dumnezeu ce au fost revărsate peste noi. Harul şi mântuirea oferite prin jertfa Domnului Isus Hristos sunt cele mai mari dovezi a milei şi dragostei lui Dumnezeu pentru noi păcătoşii. Momentele de încercare şi de durere ce vin peste noi ne determină să ne încredem şi să ne rugăm lui Dumnezeu mai mult, cu mai mare credinţă pentru putere şi izbăvire. Să ne rugăm mai mult ca altădată în astfel de situaţii şi să stăruim până vom primi încredinţarea că Dumnezeu ne-a ascultat. Unul din păcatele poporului Israel, pentru care cei mai mulţi au murit în pustie, au fost murmurările şi cârtirile lor aduse împotriva Domnului (Exod cap.15:24 şi cap.16:2,3,8). Trebuie, pentru binele nostru, să fim mulţumitori şi încrezători lui Dumnezeu.

 Cum să venim în rugăciune înaintea lui Dumnezeu şi pentru care motive să ne rugăm? 


Rugăciunea o înălţăm aşezaţi în genunchi, cu ochii închişi şi cu gândul şi mintea îndreptate spre tronul ceresc al lui Dumnezeu. Rugăciunea poate fi adusă şi stând în picioare, după cum este posibil. Ne mai putem ruga în permanenţă prin gândurile noastre atunci când suntem la diferite activităţi obişnuite muncind, călătorind etc. şi în afara orelor stabilite pentru aceasta. Este necesar să ne rugăm la începutul oricărei activităţi din viaţa obişnuită, cerând ajutor şi binecuvântarea Domnului.
Înaintea lui Dumnezeu pentru rugăciune trebuie să venim cu cel mai înalt simţământ de respect şi teamă sfântă şi cu recunoştinţa inimii pentru harul dăruit nouă de Dumnezeu. Cuvintele rugăciunii să fie simple şi la obiect. Înaintea tronului de har al Domnului să venim cu rugăciuni de mulţumire, de laudă şi de slavă adresate lui Dumnezeu Tatăl, Fiului Său Isus Hristos şi Duhului Sfânt pentru tot ce ne dăruieşte şi ne ajută. Să ne rugăm pentru pocăinţă şi recunoaşterea păcatelor înfăptuite, cerând ajutor pentru a nu le repeta, pentru împlinirea diferitelor nevoi spirituale (primirea Duhului Sfânt, pentru credinţă, pentru creşterea în sfinţenie, pentru împlinirea poruncilor lui Dumnezeu şi pentru înţelegerea Sfintei Scripturi). Domnul Isus, înainte de înălţarea Sa la cer, a deschis mintea ucenicilor Săi şi le-a dat înţelepciune de la Duhul Sfânt să înţeleagă Scripturile. Să ne rugăm pentru ca să primim ajutor să fim destoinici în lucrarea de evanghelizare. Să facem şi rugăciuni de mijlocire: pentru ţara în care trăim, pentru toţi oamenii, pentru membrii Bisericii, pentru cei bolnavi etc. Să ne rugăm pentru familiile noastre părinţi şi copii. Să ne rugăm pentru diferitele nevoie materiale necesare acestei vieţi. Să ne rugăm pentru nevoile noastre personale: sănătate, ocrotire, înţelepciune şi multe altele de care, fiecare personal ştim că avem nevoie de la Domnul. Să ne rugăm să putem duce o viaţă sfântă şi de lumină în mijlocul acestei lumi. Să ne rugăm să putem trăi în pace cu toţi oamenii, să avem în permanenţă roadele Duhului Sfânt. Să ne rugăm şi pentru vrăjmaşi. Să ne rugăm personal pentru ajutor să ne putem pregăti şi să fim gata pentru Împărăţia Cerului şi pentru întâlnirea noastră cu Domnul Isus Hristos, Marele Mântuitor.

Motive ca rugăciunile să ne fie ascultate:


·       Insistenţa în rugăciune încrezându-ne în bunătatea Lui Dumnezeu (Luca cap.11:5-8; Matei cap.7:7-11).
·       Umilinţa în rugăciune. Pilda vameşului şi fariseului (Luca cap.18:10-14).
·       Să iertăm celor ce ne-au greşit şi înainte de rugăciune să rezolvăm orice conflict ce l-am avut cu cei din jur (Matei cap.6:5).
·       Rugăciunea sinceră fără prefăcătorie: cu simplitatea inimii şi din motive curate şi exprimate de o vorbire simplă (Marcu cap.13:33).
·       Rugăciunea cu lacrimi şi cu inima zdrobită nu o dispreţuieşte Dumnezeu (Matei cap.5:4).
·       Rugăciunea adusă în Numele Domnului Isus Hristos care mijloceşte şi primeşte rugăciunile şi prin care avem acces la Tatăl Ceresc. (Ioan cap.14:13-14).
Tot ceea ce avem şi tot ceea ce suntem trebuie să fie dăruit lui Dumnezeu. Pentru a salva oile Sale, Domnul Isus Hristos şi-a dat propria Sa viaţă şi “când se va arăta Păstorul cel Bun”, zice apostolul, “veţi căpăta cununa, care nu se poate veşteji, a slavei” (1Petru cap.5:4).
                                                                                                                           Amin!


Dumnezeu să ne ajute pe toţi sa practicam rugăciunea aşa cum îi place Lui!

CONCURSUL BIBLIC "TALANTUL IN NEGOT" editia 2011-2012

Concursul biblic ,,Talantul in negot" este coordonat in principal de Samuel Cristian Muica. Acest concurs s-a nascut in Resita. Pe parcurs, s-a extins in toata tara cat si in afara. ,,Talantul in negot" se desfasoara in bisericile ce apartin Cultului Penticostal.
Scopul acestui concurs biblic este ca tot mai multi copii, tineri si adulti sa invete Cuvantul lui Dumnezeu. Pentru aceasta, s-a dat forma de concurs, stiind cu totii ca indiferent de varsta avem nevoie sa fim impulsionati chiar si de competitie. De altfel, Biblia chiar promoveaza competitia.
La acest concurs pot participa toate persoanele incepand de la clasa a II- a - nelimitat. Este bine ca acest concurs biblic sa fie ajutat de biserica din toate punctele de vedere. Ajungand la diverse faze, este nevoie sa fiti ajutati de biserica sau diferiti sponsori, pentru a putea participa, nefiind astfel impiedicati de situatia financiara precara. Mentionam ca aproape la fiecare etapa, fiecare participant trebuie sa contribuie cu o suma de bani pentru fondul de premiere. De asemenea trebuie sa contribuie si la mancare, daca etapa are loc in alt oras si tine mai multe ore. Si bineinteles bani pentru transport.
Acest concurs biblic: ,,Talantul in negot" supravietuieste datorita donatiilor si sponsorizarilor dumneavoastra. Iar pentru Dumnezeu, merita sa te sacrifici.
In pregatirea copiilor pentru concursul biblic ,,Talantul in negot" sunt importanti 3 factori: parintii, copilul si invatatorii.
Scopul concursului biblic ,,Talantul in negot'' este scris si in Psalmi 119:11 ,,Strang Cuvantul Tau in inima mea, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta".
Beneficiile imediate ale concursului ,,Talantul in negot" sunt: cunoasterea Cuvantului lui Dumnezeu, cunoasterea lui Isus, cunoasterea voii lui Dumnezeu si a chemarii, biruinta asupra ispitei.

Asadar, in anul scolar 2011 - 2012 cartile biblice pentru studiu sunt:
  • copii si adolescenti:
-cls. II-III - Luca, Daniel capitolele 1-6;
-cls. IV-V - Luca, Daniel capitolele 1-6, Iuda;
-cls. VI-VII - Luca, Isaia capitolele 1, 53, 55, 58, Tit;
-cls. VIII - IX - Luca, Proverbe capitolele 13-18, II Ioan;
-cls. X-XI - Luca, Iacov, Psalmi (cartea III) capitolele 73-89.
  • tineri si adulti:
-cls. XII - 25 ani neimpliniti pana la 1 septembrie - Luca, Iacov, Psalmi (cartea III) capitolele 73-89;
-25 de ani neimpliniti dupa 1 septembrie - nelimitat - Luca, Iacov, Psalmi (cartea III) capitolele 73 - 89.

Versetele biblice de memorat:

-cls. II-III:
  1. Marcu 9:23 Isus a răspuns: „Tu zici: „Dacă poţi!”… Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!”
  2. Efeseni 6:1 Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept.
  3. Proverbe 27:2 Să te laude altul, nu gura ta, un străin, nu buzele tale.
  4. Ioan 14:18 Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.
  5. Evrei 8:12 Pentru că le voi ierta nelegiuirile şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor.”
  6. Exod 15:18 Şi Domnul va împărăţi în veac şi în veci de veci.
  7. Deuteronom 18:13 Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău.
  8. 1 Timotei 2:5 Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos,
  9. Psalmi 116:1 Iubesc pe Domnul, căci El aude glasul meu, cererile mele.
  10. Proverbe 10:27 Frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui rău sunt scurtaţi.
-cls. IV-V:
  1. Ioan 3:18 Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
  2. Romani 12:20 Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.”
  3. 2 Corinteni 10:17-18 Ci „oricine se laudă să se laude în Domnul.” Pentru că nu cine se laudă singur va fi primit, ci acela pe care Domnul îl laudă.
  4. Matei 6:8 Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.
  5. 2 Samuel 22:21-22 Domnul mi-a răsplătit după nevinovăţia mea, mi-a făcut după curăţia mâinilor mele; căci am păzit căile Domnului, nu m-am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
  6. Habacuc 3:18 eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!
  7. Geneza 8:22 Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!”
  8. Exod 4:12 Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus.”
  9. Psalmi 4:6 Mulţi zic: „Cine ne va arăta fericirea?” Eu însă zic: „Fă să răsară peste noi lumina feţei Tale, Doamne!”
  10. Proverbe 23:26 Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere ochii tăi în căile mele.
-cls. VI-VII:
  1. Fapte 10:43 Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.”
  2. Ioan 15:8 Dacă aduceţi mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei.
  3. Coloseni 3:15 Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.
  4. Romani 6:11 Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.
  5. Judecatori 6:12 Îngerul Domnului i S-a arătat şi i-a zis: „Domnul este cu tine, viteazule!”
  6. 2 Samuel 22:47 Trăiască Domnul şi binecuvântată să fie Stânca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele,
  7. 1 Corinteni 1:27 Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.
  8. Exod 32:29 Moise a zis: „Predaţi-vă azi în slujba Domnului, chiar cu jertfa fiului şi fratelui vostru, pentru ca binecuvântarea Lui să vină astăzi peste voi!”
  9. Psalmi 18:1-2 „Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea! Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea!
  10. Proverbe 24:21 Fiule, teme-te de Domnul şi de împăratul; şi să nu te amesteci cu cei neastâmpăraţi!
-cls. VIII- IX:
  1. 2 Petru 3:9 Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.
  2. Evrei 13:6 Aşa că putem zice plini de încredere: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?”
  3. Deuteronom 30:4 Chiar dacă ai fi risipit până la cealaltă margine a cerului, chiar şi de acolo te va strânge Domnul Dumnezeul tău şi acolo Se va duce să te caute.
  4. 1 Imparati 8:57-58 Domnul Dumnezeul nostru să fie cu noi, cum a fost cu părinţii noştri; să nu ne părăsească şi să nu ne lase, ci să ne plece inimile spre El, ca să umblăm în toate căile Lui şi să păzim poruncile Lui, legile Lui şi rânduielile Lui, pe care le-a poruncit părinţilor noştri!
  5. 1 Timotei 6:12 Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică, la care ai fost chemat şi pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori.
  6. Efeseni 4:25 De aceea, lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora.
  7. Efeseni 4:29 Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.
  8. Ioan 1:15 Ioan a mărturisit despre El, când a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: „Cel ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine”.
  9. Psalmi 25:5 Povăţuieşte-mă în adevărul Tău şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!
  10. Proverbe 13:20 Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău
-cls. X-XI:
  1. Deuteronom 4:31 căci Domnul Dumnezeul tău este un Dumnezeu plin de îndurare, care nu te va părăsi şi nu te va nimici; El nu va uita legământul pe care l-a încheiat prin jurământ cu părinţii tăi.
  2. 2 Petru 1:5-7 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.
  3. Coloseni 2:10 Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.
  4. 1 Petru 1:13 De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos.
  5. Eclesiastul 9:8 Hainele să-ţi fie albe în orice vreme, şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap.
  6. 1 Samuel 12:22 Domnul nu va părăsi pe poporul Lui, din pricina Numelui Lui celui mare, căci Domnul a hotărât să facă din voi poporul Lui.
  7. Romani 5:8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.
  8. Filipeni 2:13 Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.
  9. Psalmi 20:1-2 Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov, să-ţi trimită ajutor din locaşul Său cel sfânt şi să te sprijine din Sion!
  10. Proverbe 10:9 Cine umblă fără prihană, umblă fără teamă, dar cine apucă pe căi strâmbe se dă singur de gol.
  • tineri si adulti:
-cls. XII – 25 de ani neimpliniti pana la 1 septembrie:
  1. Deuteronom 7:9 Să ştii, dar, că Domnul Dumnezeul tău este singurul Dumnezeu. El este un Dumnezeu credincios şi Îşi ţine legământul şi îndurarea până la al miilea neam de oameni faţă de cei ce-L iubesc şi păzesc poruncile Lui.
  2. Ioan 16:3 Şi se vor purta astfel cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.
  3. 2 Corinteni 4:6 Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos.
  4. 1 Samuel 15:22 Samuel a zis: „Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.
  5. Eclesiastul 12:13 Să ascultăm, dar, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.
  6. 1 Cronici 29:11 A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice!
  7. Iov 5:7 Omul se naşte ca să sufere, după cum scânteia se naşte ca să zboare.
  8. Fapte 17:24-25 Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini. El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.
  9. Psalmi 45:1 Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă şi zic: „Lucrarea mea de laudă este pentru Împăratul!” Ca pana unui scriitor iscusit să-mi fie limba!
  10. Proverbe 17:1 Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă!
-25 de ani impliniti dupa 1 septembrie – nelimitat:
  1. 1 Imparati 8:56 „Binecuvântat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său, Israel, după toate făgăduinţele Lui! Din toate bunele cuvinte pe care le rostise prin robul Său Moise, niciunul n-a rămas neîmplinit.
  2. Evrei 9:28 tot aşa, Hristos, după ce S-a adus jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă.
  3. Exod 15:11 Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat în sfinţenie, bogat în fapte de laudă, şi făcător de minuni?
  4. Deuteronom 28:13 Domnul te va face să fii cap, nu coadă; întotdeauna vei fi sus, şi niciodată nu vei fi jos, dacă vei asculta de poruncile Domnului Dumnezeului tău pe care ţi le dau astăzi, dacă le vei păzi şi le vei împlini,
  5. Romani 8:38-39 Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.
  6. Iov 33:14-15 Dumnezeu vorbeşte însă, când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama. El vorbeşte prin vise, prin vedenii de noapte, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, când dorm în patul lor.
  7. Osea 10:12 Semănaţi potrivit cu neprihănirea, şi veţi secera potrivit cu îndurarea. Desţeleniţi-vă un ogor nou! Este vremea să căutaţi pe Domnul, ca să vină şi să vă plouă mântuire.
  8. Maleahi 3:16 Atunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui.
  9. Psalmi 34:18-19 Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit. De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă întotdeauna din ea.
  10. Proverbe 14:1 Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărâmă cu înseşi mâinile ei.

Dumnezeu să vă binecuvinteze!